Faith No More – We Care a Lot (1985) Rap-Metal Discografie Index


Componenta – Chuck Mosley – voce
Jim Martin – chitara
Billy Gould – bass
Roddy Bottum – clape
Mike Bordin – tobe


E foarte greu iti seama ca aceeasi trupa care a scos genialul album Angel Dust canta si pe We Care a Lot. Albumul a fost scos la o casa de discuri independenta, Mordam Records din San Francisco (orasul de origine al trupei) Eu mi-am cumparat caseta cu ani de zile in urma, si am ramas complet dezamagit cand am ascultat`o, pentru ca ma asteptam la ceva macar asemanator cu Introduce Yourself. Cu greu am gasit cateva melodii bune, chiar daca per ansamblu se disting vag ideeile musicale precum si talentul deosebit apartinand trupei care urma sa schimbe fata rockului.


01. We Care a Lot
02. The Jungle
03. Mark Bowen
04. Jim
05. Why do you Bother
06. Greed
07. Pills For Breakfast
08. As the Worm Turns
09. Arabian Disco
10. New Beginnings


01. We Care a Lot – piesa care da si titlul albumului si printre cele mai usor de recunoscut de la Faith No More. WCAL are o tema de bass foarte simpla a lui Billy, la fel si ca si chitara lui Jim, dar versurile lui Chuck sunt atractia ei. Piesa vorbeste despre muzicienii milionari care au participat in 1985 la “Live Aid Concert” si despre ipocrizia care ii inconjoara. Superb soloul de rap a lui Chuck inspre mijlocul melodiei :

“We care a lot
About the Army, Air Force, Navy and Marines
About the NY, SF, and LAPD
About you people
About your guns
About the wars you’re fighting
Gee it looks like fun”

Printre cele mai reusite piese de pe album. 8/10


02. The Jungle – foarte interesanta chitara lui Jim, dar foarte slaba prestatia lui Chuck, pe o piesa salvata de clapa lui Roddy. 6/10

03. Mark Bowen – melodie dedicata unuia dintre primii chitaristi FNM, Mark Bowen. Trupa nu a explicat nicidata de ce au luat decizia ca piesa sa poarte numele sau. Varianta live cu Mike Patton la voce suna mult mai bine ca si originalul. Oricum, ca si alcaturire, piesa e destul de buna. 6.5/10

04. Jim – o piesa hilara care incepe cu o convorbire dintre Puffy si Jim si care continua cu un minut de solo de chitara a lui Martin. 6/10

05. Why do you Bother – o piesa buna, cu Roddy in prim planul ei. Chuck are niste veruri destul de interesante si deprimante in acelasi timp. 7/10

06. Greed – ingrozitoare intepretarea vocala a lui Mosley intr-o piesa cu instrumental foarte bun, in special ritmul lui Bordin. Chuck la un moment dat are un vers foarte potrivit pentru situatia generala : “Making innuendoes about my lack of talent, oh well...” Pacat de Mosley, piesa cu Patton la voce ar fi fost o capodopera. 5.5/10

07. Pills for Breakfast – alaturi de We Care a Lot, mie imi pare cea mai buna piesa de pe tot albumul. Pills e un instrumental furios, din nou cu clapa lui Roddy in prim plan (e clar ca in anii 80, principalul compositor pentru fnm a fost Bottum) 8.5/10

08. As the Worm Turns – alta piesa cu instrumental foarte bun masacrata de Chuck Mosley. Din fericire aceasta a fost reinregistrata in 1991 cu Mike Patton la voce si inclusa pe pressingurile australiene pentru Midlife Crisis. Printre cele mai deprimante melodii auzite de mine(in mare parte datorita temei superbe de pian a lui Roddy) ATWT ar fi putut fi o capodopera a perioadei vechi fnm. 7.5/10

09. Arabian Disco – o piesa dance cu o tema de slap a lui Billy. Foarte slabe versurile lui Chuck, in afara de bass piesa e salvata de ritmul lui Bordin. 6/10

10. New Beginnings – melodia care inchide albumul are versuri interesante ale lui Chuck despre un cuplu care au un copil trimis sa se lupte in razboi (asemanatoare cu Disposable Heroes de la Metallica) Din pacate interpretarea vocala e din nou sub orice critica, si nici instrumentalul nu mai salveaza piesa ca in datile anterioare 5/10


Nota de final a albumului – 6/10


Acesta a fost primul album Faith No More, deloc reprezentativ pentru trupa. Desi pe alocuri cei 4 (pe Chuck nu il pun la socoteala) si`au aratat talentul si imaginatia lumea avea sa astepte pana la urmatorul album pentru ceva mai apropiat de genul muzical inconfundabil care urma sa fie promovat de FNM.

Recenzie facuta de Whatever Discografie Index